Prin depistare sau screening se înţelege testarea unei populaţii asimptomatice în scopul stabilirii suspiciunii existenţei unei anumite boli.

Dintre cancerele genitale, cel de col şi cel mamar beneficiează în mod deosebit de mijloace de investigare care să permită un diagnostic precoce.

1. DEPISTAREA PRECOCE A LEZIUNILOR PRECANCEROASE ŞI A CANCERULUI DE COL UTERIN. Citologia (examenul Babeş-Papanicolaou) ocupă un loc central în screeningul leziunilor preneoplazice şi în diagnosticul precoce al carcinoamelor colului uterin. Prelevarea de frotiuri citovaginale ar trebui sa reprezinte un timp preliminar, obligatoriu oricărui examen clinic ginecologic.

S-a impus ca metodă de screening având unele avantaje:

• este o metodă simplă, expeditivă, cu minimum de discomfort pentru bolnavă;
• are o largă accesibilitate, superioară oricărei alte metode şi o aplicabilitate nelimitată, putând cuprinde întreaga populaţie de risc;
• permite surprinderea bolii în stadii foarte incipiente, inclusiv toate formele de cancer preclinic, precum şi leziunile preneoplazice, care, corect tratate asigură o profilaxie primară;
• metoda este foarte sensibilă, având rezultate fals-negative doar în 4-5%;
• are o fiabilitate superioară, realizând un procent neînsemnat de rezultate fals-pozitive;

Nu există un consens deplin asupra eşalonării controalelor citologice în cadrul programelor de screening. În principiu, în acţiunile de screening trebuie cuprinse toate femeile a caror vârsta este între 18 şi 65 de ani.

Pentru categoriile "cu risc crescut" este necesară examinarea anuală. Pentru alte categorii de femei, examenele pot fi practicate din 2 în 2 ani.

2. DEPISTAREA PRIN AUTOEXAMINARE A CANCERULUI MAMAR. Screeningul mamar cuprinde autoexaminarea, examenul clinic sistematic practicat de medic, anual după împlinirea vârstei de 35 de ani şi mamografia.

Autoexaminarea ar trebui să o practice orice femeie care a trecut de 20 de ani, lunar, în prima saptămână după menstruaţie.

Ea comportă inspecţia sânilor în faţa oglinzii, pe rând, cu mâinile atârnate de-a lungul trunchiului, apoi cu braţele ridicate deasupra capului şi pe urmă, cu palmele aşezate pe şolduri. Prin aceste poziţii se urmăresc eventualele modificări ale dimensiunilor şi formei sânilor, ale tegumentelor, ale mameloanelor şi ale areolelor mamare.

După acestă inspecţie trebuie palpaţi sânii, cadru cu cadru şi unul câte unul cu mâna opusă sânului examinat. Mâna ce corespunde sânului examinat atârnă mai întâi de-a lungul corpului, iar apoi se plasează pe ceafă. Prin acesta se urmăreşte detectarea unor eventuale formaţiuni tumorale, consistenţa lor, mobilitatea sau fixarea lor în planurile învecinate. Circa 90% din cancerele mamare pot fi depistate prin această metodă!

Autoexaminarea sistematică permite depistarea tumorilor când ele sunt de dimensiuni mici, făcând posibilă intervenţia terapeutică precoce şi influenţând astfel prognosticul bolii.